HappyTortue’s Blog

Toata viata e plina de intrebari. Oare nu ar fi fost mai simpla, plina cu raspunsuri? Intrebarile ne invadeaza creierul de fiecare data cand apar indoiala, neincrederea, durerea, singuratatea si neprevazutul. Mereu te gandesti: Oare e bine daca fac asa? Oare o sa fie rau? Cine este in masura sa te ajute sa alegi? Cine stabileste ce este rau si ce este bine?

Proiectarea in viitor in urma pseudo-deciziei (faza incipienta a gandului decizional) iti aduce intrebari. Si nu una, ci sute, mii, milioane. Raspunsurile nu le aduci in prim plan, caci sunt atat de multe interogari mintale, incat raspunsurile nu mai au loc sa se infatiseze in urma acestora.

De mici suntem invatati sa intrebam: Ce? Cum? Unde? si cea mai frecventa intrebare: “De ce?”. Va amintiti probabil de vremurile cand v-ati terorizat parintii, intrebandu-i la orice pas, “De ce Soarele este pe cer?”; “De ce trebuie sa fac asta?”; “De ce trebuie sa dorm?” etc. Viata de la inceput este pusa sub semnul interogarii perpetue a propriilor actiuni si ale semenilor nostri. Si vine intrebarea inevitabila: Am putea trai fara sa ne intrebam? Corect ar fi sa afirm ceva plauzibil si anume: Nu putem! Argumentarea coerenta gasita ar fi urmatoarea: Sentimentele de indoiala, durere, slabiciune sunt apriori social, prin urmare nu le putem desprinde, nu le putem rupe din noi. Ne-am nascut cu ele si ele cresc pe scara amplitudinii odata cu impactul social.

Definesc cuvantul subtilitatea sentimentului.

Am retinut o fraza interesanta din piesa “Shirley Valetine” de Willy Russell, jucata de Tamara Cretulescu la TNB si anume “Facem ce trebuie, nu ce vrem!!!”. Sunt niste cuvinte oneste adresate publicului iubitor de adevar. Imi place sa refrazez si sa afirm ca ” Spunem ce trebuie, nu ce vrem”. De cate ori nu ni s-a intamplat sa reformulam, sa inghitim unele cuvinte pentru a comunica celuilalt doar ceea ce vrea sa auda? De ce facem asta? Pentru a mentine niste relatii de colegialitate, prietenie, iubire multumitoare de ambele parti implicate.

Nu ar fi mai usor pentru toti sa fim cinstiti si corecti in primul rand cu noi si apoi cu ceilalti? Nu am fi mai fericiti? Nu am dormi mai linistiti si mai impacati cu lumea inconjuratoare? Insa e greu sa ajungem la acest nivel de cunoastere nu?

Cuvantul onestitate va ramane abstract ca pana acum! Il putem materializa cumva, candva?

A fost frumos si palpitant cu ea aici in Bucuresti. Incepe un alt drum, unul mai interesant, mai fructuos, sper eu:). Prietenia rezista in timp si la distanta si de asta suntem sigure amandoua. Omul petrecerilor, omul viselor, omul fericirii de moment, omul plin de viata mereu, se intoarce acasa.

Daca stau bine si ma gandesc, nici nu stiu de cati ani ne cunoastem! In jur de patru, daca am numarat bine. A inceput timid relatia, apoi a devenit plina de aventuri placute si memorabile, pe care le-am evocat cu mare placere la cafeaua de dimineata servita la “Jos Palaria”. A fost grozav!!!

Momentul  revederii va sosi curand, iar vara e promisa tie, Iulia!

Barbati, va ascundeti dupa fraza “Pai de unde sa stiu eu sa gatesc?”. Colega mea de plantatie a avut o surpriza grozava pregatita de cine credeti, iubitul ei. Da bine sa spui ca iti place “lasagna”, dar ati gatit vreodata? Sincer, eu una nu. Dar el da. Sunt fan Iula acum . Bravo!!! Deci se poate.

Barbati puneti mana si faceti surprize de acest gen iubitelor, caci se vor bucura enorm. Oricum ziua aceasta va fi insemnata in calendar. Clar!!!

Ma bucur ca exista astfel de initiative din partea barbatilor si acest lucru este un semn ca lumea incepe sa se schimba si sa mai scape de prejudecati.

Oare putem schimba politica companiilor pentru a avea posibilitatea de a ne alege superiorii? Asa cum se poate alege Reprezentantul Angajatilor, astfel se poate organiza si un “tur de scrutin” al candidatilor pentru postul de superior. Va dati seama ce discursuri ar pregati pentru a impresiona masele si pentru a sensibiliza pana si cea mai puternica veriga a lantului slabiciunilor manageriale ))

De ce nu se fac oare publice posturile superiorilor? Pai poate un micut din masa sa ajunga manager? Vointa nu este suficienta. Secretul este: linguseala maxima!!! Managerii se aleg intre ei si isi impart plantatiile dupa bunul lor plac, facandu-te sa crezi ca alegerea acelui manager a fost una foarte grea, iar selectia a presupus criterii obiective si atent alese. Multimea sta pe la colturi si pariaza pe candidatii posibili pentru acel post, dar supriza se stie ca vine la sfarsit si cand crezi ca nimic nu te mai poate lovi in moalele capului, atunci vine un vatalug de stire anuntat cu trambite si surlete si cu prajitura fabricata in bucataria firmei (caci nu sunt bani pentru comanda de torturi, din cauza crizei): Nou sef este asistentul fostului manager! ))

Este mai mult decat logic ce se intampla la nivel managerial in companiile care promoveaza valorile, nu?

Nu stii la ce se refera? Cati pupincuristi si lingai ati intalnit in toata cariera voastra profesionala? Sa nu imi spuneti ca doar cativa, caci inseamna ca si voi sunteti unii dintre ei )

Poti sa taci cand observi ca seful este lingusit din cap pana in picioare si nu numai de unele personaje, care pretind ca stiu absolut tot? care pot sa stea un timp nelimitat la munca? care impart durerile si bucuriile cu superiorii la o scurta tigara, in fumoarul improvizat in parcare, de catre multinationala care mai nou va renunta la firma distribuitoare de apa imbuteliata, in favoarea calitatii apei care va deveni una superioara in urma instalarii filtrelor de mare angajament si exceptie care vor fierbe apa si o vor raci la -6 grade Celsius? )) Ce ziceti de aceasta decizie in plina criza? La asta nu v-ati gandit, recunoasteti? )

Pupincuristul tace si face. Stiu ca am schimbat apelativul de “mut”, insa imi place ca lucrurile sa fie spuse direct. Este nevoie de pupincuristi? Raspunsul este, spre surprinderea unora, DA. Pai cine sa-i gadile orgoliul sefului (sefei)? Cine sa mai aduca cafeaua de dimineata pe masa sefului (sefei)? Cine sa mai aduca informatiile calde la botul calului? (Sa nu credeti ca m-am referit la informatiile din ziar, ci la situatiile: Sa vezi ce a facut X si ce a zis Y referitor la ce s-a discutat?!??!?!? Sa vezi ce fata a facuta ala (aia) cand s-a anuntat…??!?!!? Sa vezi cat munceste ala (aia)?!?!?!?  etc).

Chiar nu putem stopa acest fenomen care ia amploare? Ma gandesc ca acum este si criza financiara si o sa iasa ca ciupercile dupa ploaie (care mai de care sa se puna bine cu seful (sefa) sa nu fie concediat).

Ce putem face cu aceste personaje?

Asta vrea sa auda orice femeie in ziua de 8 martie si nu numai. Barbati din lumea intreaga, nu va sfiiti sa marturisiti partenerelor voastre iubirea pe care o purtati in suflete!

Sentimentul de iubire este minunat si nimic nu poate fi mai frumos decat vorba dulceaga, tandra spusa iubitei in fiecare zi!

Femei de pe acest Pamant, imbratisati-i cum numai voi stiti si umpleti clipele de fericire!

Iubiti-va!

Ati ajuns vreodata intr-o stare de relaxare totala doar vorbind, distrandu-va cu cel din vecinatatea ta, pe seama celor deja intamplate?

Ciudata stare, dar foarte apreciata de cei implicati in betia de cuvinte. Doar  interlocutorii isi pot intelege replicile care sunt pline de mister pentru cei din jur, care ii considera ori beti, ori drogati. De fapt se creeaza un puternic sentiment de afliliere. Dorinta de a empatiza cu Celalalt, transforma omul in clona Celuilalt. Clona a trairilor! Nu va ganditi ca schimbul se face atat de rapid, incat fizic devine un duplicat al originalului care initiaza schimbul betiei de cuvinte.

Betia de cuvinte este des intalnita la intalnirile de stand-up comedy (vezi “Cafe Deko”). Recomandare: Intra beat si iesi treaz, caci altfel ajungi sa vorbesti numai despre organe si lucruri interzise minorilor!

Imbatati-va de cuvinte cat sa va fie bine!

Exista clipa dumnezeiasca? Azi am redescoperit-o dupa o lunga perioada de ratacire in nimicuri.

Sunetul, cuvantul, culoarea, imaginea dau glas zvacnirilor launtrice ce vor sa zburde in neantul Intangibilelor. Nu sunt rostiri trase de Sus cu forta, ci sunt realitati ce trebuie traite in aceasta Lume. Avem nevoie de valorile atribuite lucrurile din preajma noastra. De ce sa lasam Non-valorile sa le atribuie “valori”?

Clipele dumnezeiesti pot fi create de oameni! Sa mai delimitam hotarele? De ce este nevoie pentru cunoasterea puterii omenesti?  De unde si pana unde cramponarea umana? Putem recrea Cartea Facerii Lumii? Putem construi un univers pamantesc lipsit de fals, urat si neuman?

Sa fim idealisti o clipa, daca nu putem mai mult de atat!