HappyTortue’s Blog

Paradisul pe Pamant gasit prin intermediul Telenciclopediei este JIUZHAIGOU. Numele vaii chineze vine de la cele noua sate care se regasesc in zona, numarul total al locuitorilor fiind de aproximativ 1.000 de persoane

Jiuzhaigou este acoperita in proportie de doua treimi de paduri virgine. Pe langa acestea, alte puncte de atractie ale zonei sunt reprezentat de cascadele impunatoare sau de o lista vasta de zeci de specii de plante si animale protejate, printre care si ursul panda. Nu in ultimul rand, in interiorul vaii se regasesc mai multe temple budiste, unele dintre acestea avand peste o mie de ani vechime.

Claritatea perfecta a apei face ca peisajul inconjurator sa fie reflectat ca intr-o oglinda, toamna creandu-se un pastel de culori inimaginabile prin reflectarea frunzelor de culoare galbena si roasitica in apa de culoare verde. Localnicii si autoritatile pun mare pret pe calitatea apei, pe care incearca sa o pastreze nepoluata. De aceea, nici macar spalarea pe maini nu este permisa in lacurile si raurile din regiune, aceleasi reguli fiind valabile si pentru localnici.

Am regasit farmecul emisiunii Telenciclopedia! Buzurati-va de cateva imagini ale acestui paradis care iti taie de-a dreptul rasuflarea!

Asa cum am promis in post-ul anterior, povestea va continua…

Cum ma intalneam cu prietenii afara? Pai stabileam o ora de iesit in fata scarii sau in spatele blocului pentru a se facea adunarea. Se dadea cu banu’ ca sa vedem cine sunt reprezentatii echipelor si acestia la randul lor alegeau membrii taberelor. Selectia se facea dupa cum erau grupurile de prieteni formate dupa vechime, dupa ani si dupa vecinatate (vecini de scara, vecini de bloc, colegi de clasa etc).

Jocul se termina pana cand unul se dadea batut si atunci incepea o mica rafuiala (de ce te oftici? de ce ai stricat jocul?:(). Se stia dinainte cine castiga la elasticul de exemplu, sau leapsa, pentru jucam in fiecare zi aceste jocuri si cei care castigau mereu erau de neinvins in multele dati cand acestia participau la “adunarile ludice”.

Fac o paranteza [Statusurile, rolurile erau prestabilite si regulile se stiau, prin urmare jocurile se desfasurau dupa un cod intern cunoscut de noi toti. Nu ar fi grozav de exemplu, ca si la munca sa fim mai onesti unii cu altii si sa stim fiecare ce loc ocupam pentru a nu mai exista atata "mancatorie"?]

Ziua nu ni se parea atat de mare ca sa jucam tot ce ne propuneam. Erau rugaminti din partea tuturor camarazilor mei adresate parintilor pentru a ma mai lasa un minut, doua pentru a continua jocul inceput. Cand reveneau parintii in fata scarii pentru a ma duce in casa, iar se declansau rugamintile fierbinti pentru a mai sta cateva minute afara, cu promisiunea ca apoi singur voi intra in casa. Si asta se intampla pentru fiecare dintre cei care alergau pe maidane…

Ce vremuri!!! Am ajuns sa vorbesc ca batraneii

Am fost apostrofata ieri de o persoana tare draga mie, ca numai post-uri triste am pe blog Scopul meu nu este sa va intristez, ci doar sa va ofer imaginea Romaniei INDIFERENTE.

Sa revenim acum la subiectul propus de mine azi . Va mai aduceti aminte cum era cand jucam leapsa, bidonasul, fata ascunselea, zece zece gardiana zece, elasticul, sotronul, saritul coardei, flori, fete, filme si baieti, frunza, lapte gros, miuta, tara tara vrem ostasi (sper ca nu am omis vreun joc al copilariei “generatiei cu cheia la gat”)?

Copiii nascuti dupa 1999 poate au auzit de aceste jocuri, insa nu au gustat din placerea lor, pentru ca nu exista “in spatele blocului”, ci doar calculator si calculator, iar parintii prefera sa-i lase in casa si sa fie intoxicati de informatii, decat sa fie agresati de cine stie ce persoana “binevoitoare”… Cand ies cu parintii si vor sa faca cate o ghidusie (sa nu va ganditi la cine stie ce: sa alerge, sa tipe etc) sunt apostrofati (“vezi ca racesti”, “vezi ca te vede lumea”, “vezi ca acum intri in casa”). Am locuit intr-un cartier suprapolulat de copii care toata ziulica stateau afara, in spatele blocului si intram in casa doar seara tarziu, cand vedeam ca mama este pe balcon si ne face semn sa intram in casa (balconul era pozitionat cu “fata la spatele blocului”. Fugeam cateodata in casa sa luam o gura de apa, dar asta foarte rar, caci erau cismele pe stradutele alaturate blocurilor. Seara mama era ingrozita cand trebuia sa ne dezbrace pe noi toti (eu si fratii mei) de lucrurile prafuite, murdare de noroi uneori si ne certa in fiecare zi si ne ameninta ca nu mai iesim deloc afara, insa a doua zi, ce credeti: toti afara din nou, caci veneau prietenii de bloc si ne chemau la usa sau ne strigau de jos si ieseam la balcon si negociam cine cu cine joaca, cine mai vine la bidonasul, sau pe cine sa mai luam in echipa. Pana sa ajung jos, deja stiam cine cu cine este in echipa si ce urmeaza sa facem.

In timpul saptamanii, cand mergeam la scoala, parintii imi puneau cheia de la casa pe un siret si mi-o agatau de gat si aceasta era bagata pe sub camasa uniformei scolare (albastra cu patratele, va mai aduceti aminte?) ca sa nu o pierd. Cand se terminau orele, niciodata nu ajungeam inaintea parintilor acasa, caci stateam cu colegii la joaca in curtea scolii si cel mai des, pe drum. Ne opream la blocul unuia dintre colegi acolo ne “campam” (ghizdanele aruncate si sa inceapa jocul!).

Faceam campionate la saritul coardei si la elastic, noi fetele, iar baietii erau cu fotbalul de dimineata pana seara. Existau unele zile cand si aceste dupa grupari (fetele si baietii) se uneau si propuneau sa jucam leapsa, sau zece zece gardiana zece.

Aveam un prieten de cartier pe nume Gabriel, care alerga ca o pantera (si nu exagerez cand spun asta). Era singurul copil care castiga la leapsa.

Sper sa va fi starnit cu acest post.  Va urma…

Ati auzit de Lagarul Copiilor de la Cighid? Este locul in care erau exterminati copiii cu handicap sever, considerati “scursurile” societatii.

Copiii erau lasati sa zaca in propriile fecale si singura hrana era ce produceau ei si sobolanii (singurele producatoare de carne pentru micuti). Revoltator, dar ADEVARAT oameni buni. Daca mai aud vreun cetatean al acestei patrii ca enunta: “Ce bine era pe vremea lui Ceasca!”, cred ca il pun sa dezgroape micutii morti de foame, frig, boala si INDIFERENTA. Aceasta mare boala INDIFERENTA este cunoscuta si acceptata de noi toti.

Acum un an de zile am gasit o tanara in statia de metrou Obor, zacand langa perete. Cata lume circula pe acolo? Sute, mii poate. Toti treceau peste corpul ei lasat sa curga, parca, pe peron. Nimeni nu o intreba nimic, si tot isi spuneau: “Uite ce drogata!?”. M-am dus eu si am intrebat-o daca o pot ajuta cu ceva. Nu manca oameni, chiar daca era o drogata si spre surprinderea voastra, era o liceana care a avut o cadere de calciu si nu se putea ridica de jos. A acceptat sa o ajut. In intrajutorarea acelei tinere, am cooptat-o si pe prietena cu care urma sa ma intalnesc in fata magazinului Obor. Am dus-o cu metroul, la Piata Iancului, unde si locuia. Deodata se izbeste de urechea mea stanga, replica unui tigan (“Pacat de fata asta frumoasa! Sa moara asa?!”). Nu am rezistam si m-am rastit la tigan, lasand-o pe fata in bratele colegei mele. Eram in stare sa-l si bat, chiar daca asta este acum o uotpie in capul meu, dar atunci eram in stare s-o fac!

Azi am citit articolul “Caz unic la Brăila: “Omorât” de sistem, ţinut în viaţă de dragostea părinteasc”, din Jurnalul National (24 feb 2009): http://www.jurnalul.ro/articole/144912/caz-unic-la-braila:–omorat-de-sistem-tinut-in-viata-de-dragostea-parinteasca.

Cititi replica unei asistente care se a fost mustrata de un medic, pentru ca nu isi facea treaba: “Lasă că bolnavul rămâne cu mine la Terapie şi, dacă până mâine dimi­neaţă nu mai trăieşte nu răspund eu, răspunde doctorul, nu?”.

Cighidul este printre noi. Nu au murit tratamenele aplicate oamenilor aflati in necaz, boala, suferinta.

Urmariti materialul si sper ca poate se va schimba macar atitudinea unui om. Pic cu pic se face plinul!

Buna seara,

Zilele acestea am fost de-a dreptul consternata de ce se intampla in Romania.

Un grup de interlopi ataca paznicii unui mall din Bucuresti. Un grup de interlopi il ataca pe handbalistul MARIAN COZMA (Dumnezeu sa-l ierte!). Romii din baracile improvizate in cartierele italiene ataca batrani, tinere, persoane neajutorate, pentru bani. Un grup de chinezi mor de foame din cauza unor firme romanesti de constructii.

Oameni buni mai putem trai aici? Unde sa mergem sa ne simtim in siguranta? Justitia e corupta, stim cu totii. O batrana care fura o gaina din gradina vecinului, este bagata la puscarie si condamnata la doi ani, iar niste interlopi care ucid, sau iau bani pentru protectie sunt declarati nevinovati. Exista limite? Cand va veni si vremea in care aceste personaje negative sa fie judecate pe drept? Dar ce spun eu aici? Au bani, deci vor fi liberi mereu.

Chiar nimeni nu poate schimba ceva in tara aceasta?

Stiti nu, ca omul e dual? Da, si inca cum!

Cand crezi ca nu te mai surprinde nimic atunci te loveste peste ochi si peste urechi o mare stire (vorba lui Miru’ ). Cat timp se poate ascunde un om sub masca mutului, a inocentului, a timidului si a credinciosului? Raspunsul este: Foarte mult timp!

Cand credeai ca lumea e a ta si ca esti fericit cu ce ai, atunci vine bomba si te tintuieste cat colo, departe, si in moalele capului, unde oricum nu ai cum sa mai repari ceva.

Oameni buni!!!  Nu va mai feriti sa va aratati adevaratul caracter si adevarata personalitate! Este foarte usor sa ranesti pe cineva! Este “imens” de greu sa repari rana!

Noi deformam imaginea celorlalti sau acei “altii” isi deformeaza singuri imaginea?

Romania te iubesc!

Bravo romani pentru ajutorul dat chinezilor care protesteaza in fata Ambasadei Chinei pentru salariile diminuate primite de la firmele de constructii pentru care acestia muncesc. Am auzit ca si Mihaela Radulescu s-a implicat in campania de strangerea de ajutoare pentru acesti oameni. Se vede ca unde pune mana Mihaela, creste:D. BRAVO de trei ori!!!

Chinezii care au afaceri la complexele de la marginea Bucurestiului (Europa, Dragonul Rosu) nu isi recunosc compatriotii? De ce nu au venit cu o bucata de paine si apa? Nu au cum sa ii ajute? Nu au bani?:)))))

Tot noi, romanii care muncim pentru acesti chinezi (care,  apropo au impanzit sectorul 2),  ca sa le umplem buzunarele acestor fabricanti de incaltaminte de cauciun ieftin si haine de naylon, pe care le poti cumpara cu doi lei, venim in ajutorul compatriotilor lor care au fost inselati de firmele angajatoare.

La recomandarea prietenei mele Iulia am vizonat scurtmetrajul “Most” (in trad engl. “The Bridge”) -http://www.arhiva-ortodoxa.info/ (upload>MOST).

Dureaza doar 32 de minute si este un film cu multe semnificatii religoase. Se aminteste de simbolul jertfei (baietelul Lado este “noul om al podului”). Interesant este finalul deschis al filmului, care lasa loc interpretarilor personale sa construiasca reprezentarea vizuala a baietelului si sa atribuie functii si status-uri personajelor adiacente prezente de-a lungul actiunilor benefice ale lui Lado (efect: aromizarea lumii inconjuratoare).

Va recomand acest film! Sunt multe de spus, insa e foarte usor de cazut in latura subiectivitatii si a imaginatiei umane dusa la extrem. Va las sa va bucurati de acest scurtmetraj. Merita!

Stau si ma gandesc, de ce oare facem filme cu rromi, daca ii blamam zi de zi; si vedem stiri externe care anunta rromi prinsi ca au furat, sau ca sunt urmariti ca au violat fete, babe etc.(a se vedea cazul ITALIA; de recomandat Stirile ProTv de la ora 17.00).

Urmariti telenovela “Regina” (postul Acasa TV) ? Nici eu nu stiam de aceasta telenovela, ca si multi dinte voi de altfel, daca mama mea nu ar fi fost unul dintre cei mai infocati telespectatori ai acestei ecranizari a trustului PRO.

Ne distram la film, radem de fazele nostime si traditiile rromilor puse intr-o lume frumoasa si vesela, si dintr-o data ii hulim, ii injuram ca sunt infractori pe unde se duc. Sa nu intelegeti ca am o afinitate pentru etnia aceasta, insa nu inteleg comportamentul social al romanilor.

Si romanii sunt infractori, violatori si toate cele, ca si toate natiile de pe pamant. Nu exista natiune fara “paduchi”.

Nu cred ca exista popor care sa se urasca mai mult, ca poporul roman. Nu cred ca exista popor care sa isi doreste atat de mult sa plece de pe aceste pamanturi, ca poporul roman. Africanii, mongolezii, indienii traiesc in mizerie, saracie, boala si din documentarele vizionate pe Explorer (in special) si National Geographic nu isi doresc sa isi paraseasca locurile natale.

Romania esti nationalista de foarte putine ori si antinationalista in fiecare zi!!!!